Feeds:
Articole
Comentarii

„I am a man who walks alone”

Sunt lucruri în viaţă pe care nu le uiţi niciodată, oricât timp ar trece. Dacă eşti norocos, te mai întâlneşti cu ele pe parcurs. Poate mai repede decât ai crede. Sau poate când deja credeai că le-ai uitat. Iar atunci când le reîntâlneşti, te transportă în momentele când le-ai simţit, vâzut, auzit pentru prima oară.

„When the light begins to change

I sometimes feel a little strange

A little anxious when it’s dark”

Eşti din nou în locul acela, ai parcă aceeaşi vârstă, aceleaşi gânduri. La fel ca şi atunci, nu reuşeşti să înţelegi mare lucru nici acum. Dar e ceva ce te face, parcă, inconştient, să fii sigur că nu e ultima dată când te vei întâlni cu acel ceva.

„Sometimes when you’re scared to take a look

At the corner of the room

You’ve sensed that somethings watching you”

Eram singur în cameră, seara. Cândva, în anii ’90. N-aş putea spune cu siguranţă când, doar că încă locuiam în Mănăştur, pe Primăverii. În cameră, aveam un casetofon. Nici ăla nu-l mai ţin minte. Dar ştiu că lângă el erau toate casetele unui verişor, mai mare decât mine. Ştiţi poate vremurile, cu muzică de la radio înregistrată pe casete, muzică de la televizor trasă pe banda magnetică.

„Have you ever been alone at night

Thought you heard footsteps behind

And turned around and no one’s there?”

Atunci, pentru prima dată, am auzit nişte acorduri de chitară. Şi versurile, pe care pe-atunci le înţelegeam doar parţial. Destul încât să mă facă să mă uit în colţurile camerei. Să deschid uşa şi să îmi aud părinţii, ca să mă asigur că nu sunt singur. Să îmi rămână în cap un timp, de fiecare dată când băteam străzile dintre blocuri şi era prea linişte.

„And as you quicken up your pace

You find it hard to look again

Because you’re sure there’s someone there”

Nu destul încât să-mi provoace o fobie, însă cu siguranţă destul încât să nu le uit. Şi să vreau să le ascult acum, după nici nu ştiu câţi ani. Şi să mă bucur că, Duminică, vocile acelea de pe o casetă înregistrată prost, vor avea chipuri. Iar acordurile îmi vor face inima să tresară.

„When I’m walking the dark road, I am the man who walks alone..”

Gazeta Sporturilor anunţă azi, în jurul orei 15, că ediţia de vineri va fi 3D. Şi citez: „Gazeta Sporturilor este al treilea ziar din Europa care apare in format 3D, dupa La Derniere Heure din Belgia si The Sun din Marea Britanie”.

ProSport anunţă, tot azi, pe la 20, că ediţia de joi va fi 3D. Şi citez: „ProSport va deveni joi primul ziar din România tipărit 3D. Până acum, două ziare din Europa au mai realizat aşa ceva: tabloidul britanic The Sun şi cotidianul belgian La Derniere Heure”.

Doru Selişcan (necesită ochelari 3D, dar vă puteţi face o idee şi fără), cu ani buni de experienţă în fotografia 3D (aici e o chestie interesantă pe care a făcut-o), îmi spunea că tehnologia asta e de mult timp pe piaţă, numai că din cauza unor incompetenţi care au urmărit numai profitul, nu şi calitatea, a avut câteva perioade în care a fost uitată complet.

…referitor la prefectul Stamatian, ginecolog de profesie. Amzuantă replică, doar o remarcă am de făcut: dacă Clujul e o pizdă, cum sugerezi tu, voi aţi fost azi o pulă flească. Şi, 700 câţi v-aţi adunat în centru, n-aţi reuşit să o penetraţi nici cât un virgin care n-a văzut la viaţa lui numai ţâţe de negrese pe National Geographic.

Apostu v-a tras-o, Stamatian a glumit că vine la negocieri, de parcă el e premier, iar Adam, direcorul Casei de Cultura a Studenţilor, a stat neclintit. Cam asta e puterea voastră în faţa autorităţilor, care ştiu bine cu cine au de-aface. V-aţi vândut pielea de atâtea ori, încât nimeni nu vă mai crede că sunteţi în stare să staţi în picioare.

Cu ce drept vă prezentaţi în faţa lumii, ca lideri, când nu sunteţi capabili să vă protejaţi colegii, în faţa unor ameninţări? În concepţia mea, sindicatul pentru asta e făcut, înainte ca sa fie folosit drept unealtă pentru a răsturna guverne. Aveţi aceeaşi mentalitate cu privire la mase ca şi cei pe care îi acuzaţi că nu dau doi lei pe popor.

Mosulică, mâinile se ţin invers! Adică spre liderii voştri, care v-au stricat o după-masă liniştită.

 

Joia surdului

Azi Ieri s-au împlinit douăzeci de ani de la primele alegeri libere din România. Când, pentru prima dată după 50 de ani, românii au putut visa, au putut spera şi au votat ce şi-au dorit! Şi l-au votat pe Iliescu. Toţi.

Azi, puţini îşi mai permit să viseze, să spere. Cei mai mulţi vor să scape din mizeria care a ajuns să fie ţara asta. Suntem invidioşi pe bulgari, despre care spuneam nu demult că nu merită să adere la U.E. în acelaşi val cu noi, că ne strică imaginea.

Am vrut să fim ca americanii. Şi, se pare că suntem. Pentru că ne îngrăşăm tot mai mult, ascultăm numai muzica minorităţilor negricioase şi, cu toate astea, continuăm să ne credem superiori tuturor.

Americana? Nu! Româniana!

„Unde cultura e definită de cei mai puţin rafinaţi / Şi vei rămâne în urmă dacă nu te integrezi

Viitorul e determinat de hoţi, şmecheri şi viermi / E o aventură, dar e ok!

Totu-i pe dos în Româniana! „

 

Dacă 20 mai 1990 e „Duminica orbului”, declar ziua de 20 mai 2010 „Joia surdului” !

La mici şi bere cu voi, protestatari săltăreţi !

Poate că sunt eu prost şi nu pricep cu funcţionează lucrurile, da’ de ce nu am încerca şi alte variante?

Domnul preşedinte Băsescu să se întâlnească cu ministrul de la Finante, cu ăla de la MAI şi cu Justiţia. Şi, începând de săptămâna viitoare, până la sfârşitul anului, să facă aşa:

1. Toate persoanele fizice sau juridice care au datorii la stat, fie şi de 5 lei, au la dispoziţie o lună să pună banul jos. Adică până în 7 iunie. Cine nu se conformează, se trece la executare silită, confiscare şi valorificare bunuri etc. Măsurile care nu s-au luat până acum.

2. Ai depăşit viteza legală? 2500 de lei amendă. Pe loc. Sau 5000 de lei într-o lună. Altfel, a se vedea punctul „1”. Şi asta se aplică la n sancţiuni. Includem aici parcarea ilegală, consumul de alcool în spaţii publice, toate chestiile ălea mărunte care pare că nu contează. Iar amenda să crească proporţional cu gravitatea infracţiunii.

3. Puşcăriaşii pe stradă – înjumătăţite contractele cu firmele care fac curat prin oraş, sapă sau toarnă ciment. La fel, până la sfârşitul anului. Avem nu ştiu zeci de mii de români care numai papă resursele statului, asta după ce că au şi, iertaţi-mi expresia, futut meciul. Ăştia să facă acuma ce nu avem bani să-i plătim pe alţii să presteze. Numai că ei să o facă pe gratis, adică pe mâncarea şi cazarea de la stat pe care o primesc acum pe degeaba.

4. Acuma vine partea grea. Parlamentari, senatori, miniştri – toţi ăştia care stau la birou şi o freacă. Nu ne atingem de banii lor! Mi se pare cea mai mare prostie să iei de la gura nehalitului. Ăştia şi cu salarii de mii de euro fură, la ce să ne aşteptăm dacă le reducem? În schimb, dacă l-ai prins că se uită la filme aproape porno pe mail, dacă doarme, votează de două ori sau aruncă bilele în urnă ca o piţipoancă – o lună de zile l-am lăsat cu ochii în soare. A se înţelege că luna aia nu vede niciun leu.

E dificil să pui în practică aşa ceva, sunt conştient. La nivelul de corupţie de la noi din ţară e aproape imposibil. Ca să nu mai vorbim de birocraţie. Cu toate astea, cred că ar trebui încercat întâi ceva de genul acesta. Şi abia apoi, dacă nu aduce rezultatele aşteptate, să fie completat cu măsuri de genul celor de acum.

Partea bună la propunerea mea e că are un orizont. Dacă nu ne scapă de datorii, măcar ne pune pe o direcţie mai bună. Într-un viitor care ar porni de la măsuri de genul ăsta mă pot gândi. Cu şoferi care se gândesc de două ori înainte să depăşească, cu puşcăriaşi care se întorc de la răcoare cu un soi de certificat de calificare, cu politicieni care îşi închid telefoanele în şedinţă şi îşi asumă responsabilitatea funcţiei.

Vine weekendul. Băse, ia-l pe Boc şi pe ăştia de mai sus şi puneţi de-o şedinţă. Măcar să vă ocupaţi cu ceva, să nu apară iar Emil prin Gruia, la meci, să aud că de-aia a luat CFR campionatul. Aşa că faceţi tuturor un bine.

Fără mare tam-tam, cum s-a făcut în restul lumii, Primăria din Cluj-Napoca a adoptat legea prin care persoanele de acelasi sex se pot căsători. Mai mult, se pare că odată cu această lege, cuplurile amintite au posibilitatea să adopte un copil.

Cel puţin asta se înţelege din declaraţia ultimei persoane intervievate cu privire la modul în care clujenii îşi petrec ziua de 1 Mai.

Click pe poză pentru dovadă

* Acest post este un pamflet şi trebuie considerat ca atare! Departe de mine gândul să-l fac pe distinsul domn în cauză homosexual, pe soţia sa bărbat sau pe copilul lor adoptat.

Primire ca la carte

Mă întreb, la cât tam-tam se face cu norul de cenuşă din Islanda, de ce nu s-a făcut o primire ca la carte? Unde e primarul din Baia Mare cu tricolorul pe umăr? A, da! E în arest! Da’ măcar două maramureşence tinerele cu pâine şi sare n-aţi fost capabili să găsiţi? Să fie sărbătoare! Organizare de tot căcatul în ţara asta! Cer public demisia ministrului turismului pentru o asemenea gafă de proporţii! Udreo, fă-ţi bagaul! Ai ocazia să faci vizita la Pleşcoi de care ziceai vineri, să te documentezi despre locul de baştină.

În altă ordine de idei…

Vă mai amintiţi sloganul F.M.I. ? Poliţştii clujeni se pare că vor să-l adopte, după ce au realizat că traducerea penibilă a titlului unui serial american nu se pliază tocmai bine pe activitatea lor.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.