Azi Ieri s-au împlinit douăzeci de ani de la primele alegeri libere din România. Când, pentru prima dată după 50 de ani, românii au putut visa, au putut spera şi au votat ce şi-au dorit! Şi l-au votat pe Iliescu. Toţi.
Azi, puţini îşi mai permit să viseze, să spere. Cei mai mulţi vor să scape din mizeria care a ajuns să fie ţara asta. Suntem invidioşi pe bulgari, despre care spuneam nu demult că nu merită să adere la U.E. în acelaşi val cu noi, că ne strică imaginea.
Am vrut să fim ca americanii. Şi, se pare că suntem. Pentru că ne îngrăşăm tot mai mult, ascultăm numai muzica minorităţilor negricioase şi, cu toate astea, continuăm să ne credem superiori tuturor.
Americana? Nu! Româniana!
“Unde cultura e definită de cei mai puţin rafinaţi / Şi vei rămâne în urmă dacă nu te integrezi
Viitorul e determinat de hoţi, şmecheri şi viermi / E o aventură, dar e ok!
Totu-i pe dos în Româniana! “
Dacă 20 mai 1990 e “Duminica orbului”, declar ziua de 20 mai 2010 “Joia surdului” !
La mici şi bere cu voi, protestatari săltăreţi !
if you don’t buy our government’s ideas, fuck you!
)
mă, ştii că în toate filmele cu sfârşitul lumii and shit, în primele zile de haos arată nişte negri care sparg un magazin şi fură televizoarele.
când vine momentul, fac un jackass, mă filmez interpretându-i pe negri şi apoi las televizoarele acolo.
Încă nu am văzut destule, de asta ne credem superiori.