“I am a man who walks alone”

Sunt lucruri în viaţă pe care nu le uiţi niciodată, oricât timp ar trece. Dacă eşti norocos, te mai întâlneşti cu ele pe parcurs. Poate mai repede decât ai crede. Sau poate când deja credeai că le-ai uitat. Iar atunci când le reîntâlneşti, te transportă în momentele când le-ai simţit, vâzut, auzit pentru prima oară.

“When the light begins to change

I sometimes feel a little strange

A little anxious when it’s dark”

Eşti din nou în locul acela, ai parcă aceeaşi vârstă, aceleaşi gânduri. La fel ca şi atunci, nu reuşeşti să înţelegi mare lucru nici acum. Dar e ceva ce te face, parcă, inconştient, să fii sigur că nu e ultima dată când te vei întâlni cu acel ceva.

“Sometimes when you’re scared to take a look

At the corner of the room

You’ve sensed that somethings watching you”

Eram singur în cameră, seara. Cândva, în anii ’90. N-aş putea spune cu siguranţă când, doar că încă locuiam în Mănăştur, pe Primăverii. În cameră, aveam un casetofon. Nici ăla nu-l mai ţin minte. Dar ştiu că lângă el erau toate casetele unui verişor, mai mare decât mine. Ştiţi poate vremurile, cu muzică de la radio înregistrată pe casete, muzică de la televizor trasă pe banda magnetică.

“Have you ever been alone at night

Thought you heard footsteps behind

And turned around and no one’s there?”

Atunci, pentru prima dată, am auzit nişte acorduri de chitară. Şi versurile, pe care pe-atunci le înţelegeam doar parţial. Destul încât să mă facă să mă uit în colţurile camerei. Să deschid uşa şi să îmi aud părinţii, ca să mă asigur că nu sunt singur. Să îmi rămână în cap un timp, de fiecare dată când băteam străzile dintre blocuri şi era prea linişte.

“And as you quicken up your pace

You find it hard to look again

Because you’re sure there’s someone there”

Nu destul încât să-mi provoace o fobie, însă cu siguranţă destul încât să nu le uit. Şi să vreau să le ascult acum, după nici nu ştiu câţi ani. Şi să mă bucur că, Duminică, vocile acelea de pe o casetă înregistrată prost, vor avea chipuri. Iar acordurile îmi vor face inima să tresară.

“When I’m walking the dark road, I am the man who walks alone..”